Insula Corfu a fost legată de istoria grecilor încă de la începutul mitologiei greceşti. Istoria insulei este plină de bătălii si cuceriri din cauza poziţiei ei într-un vârtej istoriccare a durat până in epoca modernă, cand, dupa unificarea cu Grecia in 1864, istoria insulei a devenit aceeasi cu cea a continentului.

Preistorie

Dacă avem în vedere descoperirile arheologice din Gardiki, in partea de sud a insulei, Corfu a fost locuită încă din perioada Paleoliticului. Exista de asemenea dovezi că insula a fost locuită în timpul Mezoliticului si Neoliticului (în partea de nord a insulei, la Sidari, a fost descoperită o aşezare neolitică importantă). În timpul perioadei Geometrice, cândva înaintea secolului VIII I.Hr., insula a fost locuita de ilarieni.

Antichitatea Grecească

Primii Greci care au ajuns in Corfu au fost eretrienii din Evia, la mijlocul secolului al VIII-lea Î.Hr.. În 734 Î.Hr. corintienii au ajuns pe insula si au transformat Corcyra (orasul Corfu) în unul dintre cele mai importante si prospere oraşe din perioada aceea datorita comertului dezvoltat cu toate orasele aflate de-a lungul coastei Adriaticii. Mai mult, oraşul Corfu a dezvoltat o activitate colonială importanta pe continent, adesea în competitie cu Corint. Această competiţie intre Corfu si metropola corintiana a fost motivul unei serii de conflicte între cele doua oraşe.

În 664 Corfu a luptat cu oraşul Corint in ceea ce Tucidide a descries ca fiind “prima batalie pe mare din istoria Greciei”. La sfarsitul secolului al VII-lea Î.Hr. a început o perioada de dezvoltare extensiva, dupa ce Periandru, tiran al Corintului, a cucerit insula.

În timpul Războiului Persan în secolul al V-lea, insula a devenit aliat al Atenei si în 375 Î.Hr. Corfu s-a alaturat Confederaţiei Ateniene (a doua Confederaţie ale oraselor-stat greceşti).

Mai târziu insula a fost preluata de catre alte state si a devenit independenta în 255 Î.Hr. cand a murit Alexandru, ultimul rege al Epirului.

Perioada romană

Romanii au guvernat insula din anul 229 Î. Hr. până în 337, dar a recunoscut privilegiile Corfu şi i-au permis autonomie deplina.

Perioada Bizantină (337 AD – 1267 AD)

După împărţirea Imperiului Roman in cel de Apus şi cel de Răsărit, Corfu a fost inclusă in Imperiul Roman de Răsărit, care în cele din urma a devenit Imperiul Bizantin.

Corfu sub Despotatul Epirului (1214 – 1267)

Despotatul Epirului, fondat în 1204, a fost unul dintre cele trei state greceşti independente care au înlocuit Imperiul Bizantin după dizolvarea acestuia, sub conducerea unui prinţ a Casei Bizantine de Angelov Comnen, care şi-a asumat titlul de „despot”.

Perioada Angevină (1267 – 1386)

În 1267, după tratatul de la Viterbo, Angevinii sub conducerea lui Charles I de Anjou (rege al Siciliei si Italiei de Sud) au devenit conducători ai insulei. Ocupaţia lor a luat sfârşit în 1386 după moartea lui Charles al III-lea de Anjou.

Perioada Veneţiană (1386 – 1797)

După ocupaţia Angevinilor, Genovezii au venit pe insulă pentru o scurtă perioadă de timp, pana cand au fost evacuaţi de veneţieni, care au condus insula peste 4 secole. Dominaţia veneţiana a avut o influenţă puternică asupra limbii locale, obiceiurilor si arhitecturii.

Perioada Franţei Republicane (1797 – 1799)

În 1797 Napoleon Bonaparte a cucerit şi a abolit Republica Veneţiei. Prin Tratatul de la Campoformio (semnat de Austria si Franţa) Corfu, împreună cu celelalte insule Ionice, au fost cedate Republicii Franceze.

Ruşii & Turcii

După „Războiul Nilului” în 1798, Rusia si Turcia au format o alianţă si au declarat război Franţei , cucerind toate insuleleIonice, în afara de Corfu. În 1799 au cucerit şi Corfu, iar unul din actele oficiale întreprinse de ruşi a fost repunerea în drepturi unui Arhiepiscop Greco – Ortodox din Corfu.

The Septinsular State (1800-1807)

În 1800, dupa Tratatul de la Constantinopul dintre Rusia si turcia, a fost constituit un stat semi independent al celor Sapte Insule Ionice (Statul Septinsular). Statul Septinsular a fost primul stat grecesc care s-a înfaptuit dupa caderea Constantinopolului din 1453.

Franţa Imperială (1807-1814)

După Tratatul de la Tilsit (1807) între Împăratul Napoleon I si Å¢arul Alexandru I, ruşii au cedat francezilor drepturile pe care le aveau asupra insulelor Ionice. Noua administraţie a lasat Constitutia greceasca a celor sapte state neschimbata.

Protectoratul Englez (1814 – 1864)

La scurt timp dupa caderea lui Napoleon, britanicii au ocupat insula. Au fost zece Inalţi Comisionari care au condus insula şi fiecare din ei a schimbat Corfu. Deşi în 1827 Ioannis Kapodistrias a fost ales primul preşedinte al Greciei, insulele Ionice nu au facut parte din Grecia pana in 1864.

Secolul al XX-lea

Deşi Corfu fusese declarata teritoriu neutru, a fost invadată de francezi în timpul Primului Razboi Mondial şi în timpul celui de-al doilea Război Mondial, insula a fost sub ocupatie italiana si germană. Dupa cel de-am doilea Război Mondial şi după Războiul Civil grecesc, Corfu a fost ridicată printr-un program general de recosntructie al Guvernului grec.

În 1956 Maria Desya Kapodistria a fost aleasă primar al Corfu, devenind prima femeie primar din Grecia.

Datorita poziţiei geografice a insulei, de-a lungul secolelor Romanii, veneţienii, francezii si britanicii au devenit conducatori ai insulei. Castele si monumente ce pot fi gasite azi pe insula stau marturie a numeroaselor culturi si civilizaţii care au locuit aici din antichitate pana azi.